0786.461.594  |  Inregistrare  |  Acces Cont  |  Istoric Comenzi  |  Ajutor  |  Contact

  
  
  
  

Tipuri de otel

Otel carbon:

Otelul carbon are o duritate mai mare astfel lama cutitului va sta ascutita mai mult timp in comparatie cu un cutit fabricat din otel inox. Acest otel se adreseaza cu precadere vanatorilor intrucat este nevoie de un tais foarte ascutit, care sa tina in timp, atunci cand se jupoaie un animal de dimensiuni mari.

Umezeala este unul din factorii care ajuta la aparitia petelor (oxidare) pe lamele de otel carbon. Umezeala poate insemna apa, sange de la animal, sau orice alt lichid cu care lama a luat contact. Asadar, e bine de stiut ca lama de otel carbon are nevoie de ingrijire (uscarea lamei si stergerea ei cu o carpa curata). Pastrarea lamei in teaca poate duce deasemenea la formarea umezelii in interiorul acesteia, fapt ce va ajuta, evident, la oxidare. Va recomandam sa nu pastrati cutitul (cu lama de otel carbon) in teaca decat atunci cand sunteti in natura si il folositi.

Otelul inox:

Oțelul inoxidabil (sau inox) este acel aliaj al oțelului care conține cel puțin 11% crom în procente de masă. Acest tip de oțel este rezistent la coroziune. Inoxul este un oțel cu un conținut scăzut de carbon în compoziție, care conține crom în proporție de 10 % din greutate. Acest adaos de crom îi conferă oțelului proprietățile sale unice de inoxidabilitate și rezistență la coroziune. Prezența cromului permite formarea unei pelicule dure, invizibile de oxid de crom pe suprafață oțelului, capabilă de a se autoreface în caz de alterare mecanică sau chimică

Comparativ cu otelul carbon, cutitele fabricate din otel inoxidabil isi pastreaza taisul pentru o perioada mai scurta de timp, crescand astfel frecventa cu care trebuie ascutite.

Obiectele realizate din inox își păstrează aspectul indiferent de gradul de uzură. După câteva zeci de ani își pierde din strălucire, dar cu o investiție minoră își poate recăpăta chiar și atunci strălucirea din prima zi.


Otelul de Damasc

Oțelul de Damasc a fost un termen folosit în unele culturi occidentale începând cu perioada medievală pentru a descrie un tip de oțel folosit pentru săbii. Aceste săbii sunt caracterizate prinde modele distinctive ale unor rețele fine de nervuri amintind de apa curgătoare vălurând sub acțiunea vântului. Lamele făcute din acest oțel aveau nu numai reputația de a fi dure și rezistente la rupere, dar și care puteau fi ușor rectificate în caz de distrugere redând o margine ascuțită și rezistentă. Astăzi termenul este folosit pentru a descrie un oțel care imită aspectul și performanța oțelului de Damasc. Metoda originală de manufacturare a acestui tip de oțel s-a pierdut. Datorită diferențelor privind materia primă folosită și tehnicile de manufacturare unele dintre încercările actuale de a replica oțelul de Damasc au eșuat. Cu toate acestea, mai mulți indivizi din contemporaneitate susțin că au redescoperit metoda prin care se producea oțelul de Damasc.